Tao Te Ching ("Dao De Ging")

Daca oamenii mari sunt supra-apreciati,
    ceilalti oameni raman fara putere.
Daca posesiuni sunt supra-evaluate
    oamenii incep sa fure.

Maestra conduce
    golind mintile oamenilor
    si umplandu-le interiorul,
    slabindu-le ambitia
    si intarindu-le determinarea.

Ea ii ajuta pe oameni sa piarda
     tot ce stiu,tot ce doresc
     si creaza confuzie
     in cei care cred ca stiu.

Practica nefacutul
    si toate lucrurile se vor aseza
    la locul lor.

Cuvinte luate

de aici

Funcţia filozofiei constă în a vătăma prostia. Nu a lupta împotriva ei, ar fi o vană întreprindere, fiindcă prostia nu poate fi biruită; doar a vătăma!
Nietzsche

-deseori imi zice bunica cu o privire complice,in anumite situatii:daca prostia ar durea…oamenii ar urla ca lupii la luna.dar eu as prefera ca oamenii sa rada de ea ca niste copii in fata unui clovn nepriceput.

Insanity is the inability to comunicate our ideas. So all of us are to one degree or another insane. But don’t confuse insanity with a loss of control! You have two choices: to control your mind or let your mind control you.
Paulo Coelho->Veronika decides to die

-

A ramane singur cu intreaga iubire, cu povara infinitului erotic-iata sensul spiritual al nefericirii in dragoste, incat sinuciderile nu sunt probe ale lasitatii omului, ci ale dimensiunilor inumane ale iubirii.
Emil Cioran

-bine ca omul nu e atat de singur cum se crede.

Un copil, acest monstru pe care adultii il fabrica din regretele lor.
Jean-Paul Sartre

-un copil,palma cu care omul (s-)a lovit si nu a simtit.palma cu care el a lovit copilul din om.

Nu exista sentiment tragic la romani. Cred ca dragostea la noi parcurge distanta dintre romanta si pat. Avem o psihologie de popor superficial, de popor care poate frige mititei pe orice Golgota.
Octavian Paler

-in strabaterea distantei dintre romani exista o aparentza voita, de asentiment ce se cere aprobat pt continuitatea unei lupte, intretinuta de ani buni de care romanul nu a scapat.

Singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egosit.
Octavian Paler

-nu,pt ca cine se aseamana se-aduna.

“Dobito ergo cogito. Cogito ergo sum. Sum ergo Deus est.” (Ma indoiesc deci gandesc. Gandesc deci exist. Exist deci exista Dumnezeu)
René Descartes

-

Animalul rational este singurul animal ratacit, singurul care, in loc sa persiste in conditia sa primara, s-a straduit sa-si faureasca o alta, in dispretul propriilor interese si printr-un fel de impietate fata de propria-i imagine.
Emil Cioran

-oau,foarte convingator…asa-i trebuie omului:sa nu-i incapa pasul in cararile stramtorate de atata aviditate.

Cheltuiesti tot atat de multa energie pentru a te salva cat si pentru a te pierde.
Emil Cioran

-cand nu sti sa pierzi,salvarea e o pierdere de energie epuizabila.

Acest animal flecar, scandalagiu, si galagios, ce jubileaza in plin vacarm (zgomotul este consecinta directa a pacatului originar), ar trebui redus la mutism, caci nu el se va apropia niciodata de izvoarele intacte ale vietii daca pactizeaza in continuare cu cuvintele.
Emil Cioran

-sensul cuvintelor fug din urechea omului galagios.

Lacomia si frenezia noastra nu vin oare din remuscarea de a fi trecut pe langa adevarata inocenta, a carei amintire nu ne da pace?
Emil Cioran

-amintirea nu ne da pace,pt ca inocenta nu ne-a fost furata de nimeni-precum credem…ci noi suntem proprii nostri hoti,inchidem ce avem cel mai de pret…iar resturile de la masa le denumim-supravietuire.

Convins ca va veni si vremea lui, ca e in stare sa-l ajunga din urma si sa-l depaseasca pe Dumnezeu, el se agata -cu invidie- de ideea de evolutie, ca si cum faptul de a inainta ar trebui in mod necesar sa-l duca spre cel mai inalt grad de perfectiune. Tot vrand sa fie altul, va sfarsi prin a nu fi nimic. Neindoielnic, evolueaza, dar impotriva lui insusi, in detrimentul lui, catre o complexitate care-l nimiceste.
Emil Cioran

-

Cu cat civilizatia se diferentiaza si se complica mai mult, cu atat mai mult blestemam tot ce ne leaga de ea.
Emil Cioran

 -cu toate complicatiile care or fi,simplitatea ne leaga de celalalt…si sa blestemam legatura dintre noi,e ca o revolta inutila care complica,sau mai bine zis da o infatisare negativa complexitatii.sa vedem ceea ce ne leaga,simplitatea…ca pol opus la coplexitate-e ca si cum am fi un pom care doreste sa-si smulga radacinile pt a nu mai atinge,in bataia vantului, cu ramurile alt pom.

Oamenii au nevoie de puncte de sprijin, ei vor cu orice pret certitudinea, chiar in detrimentul adevarului. Si fiindca certitudinea e datatoare de viata, iar ei nu se pot lipsi de ea, chiar cand o stiu mincionoasa, vor trece peste orice scrupul in stradania lor de a o obtine.

 -pai…si minciuna trebuie sa aiba infatisare de sigur,cand cert este ca in fata adevarului nu poti mintii…incercam un lucru absurd:ne pacalim cu ideea ca cu minciuna putem ajunge la adevar.minciuna aceasta se afla in rutina zilei de maine,fata de care simti un gol nelamurit in stomac…nelamurire din care se naste tupeul de a mai mintii inca o zi.

In schimb, practicarea indoielii este aducatoare de slabiciune si boala, caci nu se intemeiaza pe nicio necesitate vitala, pe niciun interes.
Emil Cioran

-ba da,pe necesitatea comoditatii…asta am aflat-o de la mine recent.
ne e lene sa credem pana…cand altcineva ne arata ceea ce puteam sa vedem cu proprii ochi.

In aparenta, toata lumea e multumita de sine; in realitate, nu-i nimeni.
Emil Cioran

-pt ca aparenta nu-i multumire in sine/in interior.

Indoiala de sine chinuieste fiintele in asemenea masura incat, drept leac, au inventat iubirea, pact tacit intre doi nefericiti, ce se pretuiesc intre ei mai mult decat merita si isi inalta laude fara rusine.
Emil Cioran

-

Privilegiul de a fi cunoscut de Dumnezeu le poate aparea unora ca insuficient. Asa a judecat, oricum, primul nostru stramos care, plictisit de o celebritate pasiva, si-a pus in minte sa se impuna creaturilor si insusi creatorului, pe care il invidia mai putin pentru omniscienta lui, cat pentru pompa, parada, sclipiciul cu care se inconjura. Nemultumindu-se cu un rol de mana a doua, s-a lansat, din ciuda si cabotinaj, intr-un sir de performante obositoare, in istorie, si nu atat pentru a se pune in locul divinitatii, cat pentr a o ului.
Emil Cioran

-

De indata ce te lasi in voia unei pasiuni, fie ea nobila sau sordida, esti sigur ca vei trece dintr-un chin in altul. Insasi aptitudinea de a simti cu patima arata ca esti predestinat sa suferi. Iubim doar pentru ca in mod inconstient am renuntat la fericire.
Emil Cioran

 -prin fericire iubirea nu-mi mai pare nefericire.

Tot ce ne aprinde sangele, tot ce ne da impresia ca traim, ca suntem in mijlocul lucrurilor, ne duce inevitabil la suferinta. O pasiune este prin ea insasi o pedeapsa.
Emil Cioran

-

Pasiunea confera lucrurilor dimensiuni pe care nu le au, face dintr-o umbra un idol sau un monstru, pacatuieste impotriva greutatii adevarate a fiintelor si a lucrurilor. Este totodata cruzime fata de celalalt si fata de sine, de vreme ce nu o poti simti fara sa torturezi si sa te torturezi. In afara insensibilitatii si, eventual, a dispretului, totul este chin, chiar si placerea, ea mai ales, a carei functie nu consta in a indeparta durerea, ci in a o pregati.
Emil Cioran

-

… placerea promite totul si nu ofera nimic, fiind de aceeasi natura cu dorinta. Or, dorinta nesatisfacuta este suferinta; ea nu-i placere decat in timpul satisfacerii; ai odata satisfacuta, este deceptie.
Emil Cioran

-

Cand detestam in egala masura placerile si durerile, obositi fiind de ele pana la dezgust, noi nu visam la fericire si nici la alta senzatie, ci la o viata incetinita, facuta din impresii atat de imperceptibile incat par inexistente.
Emil Cioran

-adevarat

A iubi suferinta inseamna a te iubi cum nu trebuie, a nu vrea sa pierzi nimic din ceea ce esti, a-ti savura infirmitatile.
Emil Cioran

- clar

Cu cat un scriitor este mai talentat, cu atat el isi pune personajele in situatii mai fara iesire; le urmareste, le tiranizeaza, le constrange sa infrunte toate maruntele imprejurari ale unei clipe de impas sau pe cele ale agoniei.
Emil Cioran

- inprevizibilul devenit previzibil in creativitate.

Adevarata viata incepe si se termina cu agonia
Emil Cioran

-e trist pt suflet sa intre intr-un trup...e trist pt noi cand el iese

Nu traim decat pentru ca ne lipseste cunoasterea. De indata ce stim, nu ne mai convine nimic.
Emil Cioran

-nu ne mai convine caci e un acord fortat in comparatie cu ignoranta in care ne complaceam incomplet

Nu ne simtim niciodat mai stimulati decat atunci cand exageram nimicurile, intretinem falsele opozitii si rezolvam conflicete acolo unde ele nu exista. Daca am refuza s-o facem, urmarea ar fi o sterilitate universala.
Emil Cioran

-energia interioara,in realitate are efect imediat.daca nu-i observam efectul imediat,in timp devenim prea ignoranti pt a-i mai simtii efectul.

Va plangeti ca oamenii sunt rai, razbunatori, nerecunoscatori sau ipocriti? Va propun eu metoda agoniei prin care veti scapa temporar de toate aceste defecte. Aplicati-o fiecarei generatii si efectele vor fi imediat vizibile. Poate in felul acesta pot deveni si eu folositor umanitatii!
Prin bici, prin foc sau injectii, aduceti pe fiecare om in agonie, la experienta clipelor din urma, pentru ca intr-un groaznic chin sa incercemarea purificare din viziunea mortii. Dati-i inapoi drumul si lasati-l sa fuga de groaza pana cand, epuizat, va cadea jos. Si va garantez ca efectul este incomparabil mai valabil decat toate cele obtinute prin cai normale. Daca as putea, as aduce intreaga lume in agonie, pentru a realiza o purificare din radacini a vietii; as pune flacari insinuante la aceste radacini, nu pentru a le distruge, ci pentru a le da alta seva si alta caldura. Focul pe care l-as pune eu acestei lumi n-ar aduce ruine, ci o transfigurare cosmica, esentiala.
(Randuri scrise azi, 8 aprilie 1993, cand implinesc 22 de ani. Am o senzatie ciudata cand ma gandesc ca am devenit la aceasta varsta specialist in problema mortii.)
Emil Cioran

-

All truth passes through three stages:
First, it is ridiculed.
Second, it is violently opposed.
Third, it is accepted as being self-evident.
Arthur Schopenhauer

-poti vorbi  asa si despre om

Toţi oamenii mari au fost mai întâi copii. (Dar puţini dintre ei îşi mai aduc aminte).                                                                                                                                           Antoine de Saint-Exupery

-

Too high to get over
Too low to get under
You’re stuck in the middle
And the pain is thunder                                                                                                       Michael Jackson-Wanna be startin’ something

-

Femeie nu te naști, ci devii.                                                                                                           Simone de Beauvoir

-

Nu indivizii sunt vinovați de eșecul căsătoriei: instituția însăși e originar pervertită.                                                                                                                                             Simone  de Beauvoir

ceva dragut

citat gasit pe neogen:

“Viaţa este oportunitate, foloseşte-o. Viaţa este frumuseţe, admir-o. Viaţa este un vis, realizează-l. Viaţa este o provocare, înfrunt-o. Viaţa este un joc, joacă-l. Viaţa este o promisiune, realizeaz-o. Viaţa este tristeţe, depăşeşte-o. Viaţa este un cântec, cântă-l. Viaţa este o luptă, accept-o. Viaţa este o tragedie, înfrunt-o. Viaţa este o aventură, îndrăzneşte. Viaţa este noroc, fă-ţi-l. Viaţa este viaţă, luptă-te pentru ea.”
citat din Maica Tereza

In dragoste si privilegii

 "Priveam in zare si ca si zarea de departe erau toate gandurile mele.In craniul in care se zbatuse doar cu cateva clipe inainte,noianul nazuintelor dornice de intrupare,era acum vid.Vid imi parea intinsul din-naintea ochilor si nu mai intelegeam ce caut eu,o fiinta singura intr-un pustiu ce o apasa."

cum trebuie sa fi pt a fi in dragoste,indragostit?eu am vazut ca peste tot se pun niste conditii.am zis cuiva mai demult,pe acest blog,ca eu nu mai sunt in conditii ci in favorabil,direct.persoana nu cred ca a stat prea mult pe ganduri la aceste cuvinte,deoarece nu a vazut favorabilul, fara ca acesta sa fie o conditie in sine.
pe acest blog,prin scrieri diverse,am aratat indirect ce inseamna favorabil,dar voi mai scrie acum inca cate ceva.
conditile sunt cele care construiesc o situatie.situatiile ar fi fara o baza, daca conditia care indeplineste creatia nu are favorabil sau nefavorabil.asa ajunge un om intr-o situatie,sa se simta gol, sa se simta singur in imensitatea golului ce-l inconjoara si il cuprinde. degeaba ai tu conditii pt a realiza o situatie in acest gol, daca generarea ne/favorabilului e de respins sau neprimita.
la mine nu mai e bai ne/favorabilul,caci acel gol imi e doar un simplu familiar si uneori aparent.in aparenta golului,iti e aratat sa nu mai stai cu gandul spre speranta la ceva,caci indata data patura golului la o parte,tot de ceea ce te-ai agatat isi va preschimba natura.eu nu mai pot sa vad nefavorabilul,caci daca as incerca sa o fac,ceva imi va arata: vezi,tot favorabil este...doar tu mai vrei inca minciuna. nici cei care incearca sa ma ajute sa ma mint nu reusesc-ci doar mi se arata un act de clovnerie,jonglerie...orice ar fi,sunt fortata sa vad favorabil,iar nefavorabilul il trec rapid in revista.prin favorabil trec luand seama la conditiile generate si situatile construite pe propria lor ruina...o miscare continua ce imi arata aparenta golului.
cum trebuie sa fi pt a fi in dragoste?
daca dezbin aceste cuvinte si ma uit in spatele fiecaruia,ma opresc la ultima analiza: cuvantul"in".
noua teorie a filozofilor este ca,niciodata nu trebuie sa iti creezi iluzia ca esti in ceva. dar atunci,ce pun eu in dragoste,daca nu pe mine(pun acest eu?)?ce este in mine si in afara mea?ce pun,golul?aceste nu e si el tot o conditie?da este,este pt a tine totul "in". sa dea senzatia,situatia de interior si exterior,pt a genera conditia limitarii.iesi din ceva,intrand in altceva si constati tarziu ca e acelasi lucru.banuiesc ca a-ti avut de cateva ori senzatia aceasta in viata voastra si a-ti avut pornirea sa mergeti mai bine/mult in sens invers.ei bine,indragosteala favorizeaza acest sens invers.de ce?pt a va trezi apoi si sa ziceti: dar unde eram eu mai inainte de aceasta si unde voi fi?in dragoste am aratat ca nu suntem,dar in gol da.dai in gol-expresia renumita,care daca o aducem in acest context,sperie.
deci nici cand ai deschis ochii si vezi ca te-ai indragostit,nu esti in dragoste.pai nu s-ar zice...daca inca se mai pun conditii.se zice ca a fi in dragoste semnifica realitatea a unor diverse acte.o realitate imbucuratoare.o realitate ce e primita in causul palmei a unei alte realitati non-act.
de cand eram mai mica ma intrebam cu naivitate,de ce avem nevoie de actiune pt a ajunge la non-actiune.avem senzatia ca o actiune isi are finalitatea doar ajunsi in non-actiune... sau una urmeaza pe alta.
ieri seara descoperisem un exercitiu,un fel de meditatie.fara sa vreau am facut aceasta descoperire.de fapt,ma pornisem cu intentia de a observa timpul si curgerea clipelor,deoarece imi aparuse iar ca o realitate subtila acest lucru.in timp ce ma uitam relaxata in jur,la orice detaliu,chiar fixandu-ma si asupra fumului de tigara ce plutea prin camera-am observat pojghita fina a timpului si am zarit o miscare suava.nu imi venea sa cred...ce insemna aceasta miscare care nu o puteam demonstra,dar care o vedeam cum se leaga de fiecare lucru din camera.cel mai ciudat mi se parea ca inclusiv actul de a vedea...se misca.dar nu miscarea ma mira atata,ci o masa imensa de non-miscare,care parca nu mai avea loc in camera, agitand particulele invizibile din jurul meu.parca aceasta masa sau forta ar fi dat de inteles: misca-te,daca nu te inghit.am stins lumina pt a vedea daca nu e o iluzie optica.dar nu,acelasi lucru ca la timp,miscarea era o pojghita firava de ecran.
cand eram mai mica imi imaginam ce exista in spatele ecranului de televizor.vedeam intuneric si un gol ce cuprindea intunericul.asa,intunericul devenea solid,iar aceasta soliditate cuprindea ceva viu. bineinteles ca mai apoi,am descoperit un televizor stricat si l-am demontat impreuna cu fratele meu.piesele continute in televizor nu mi-au demontat teoria imaginativa,pt ca am dat fiecarei piese in parte cuprinsul imaginatiei mele.
uneori in timpul unei revelatii bruste si neasteptate,ma vad trecand prin acel ecran al mintii mele si...Doamne,e ceva de neimaginat,fiind libera.alteori,in timpul bruschetii revelatilor,ma opresc in fata acelui ecran si ii vad marimea nu prea mare,dar cu un continut de informatie impresionant.o ordine impecabila,totul pus cap la cap,dar am senzatia ca nu-i fara coada.
stiu ca mi-as provoca moartea daca as incerca sa-i dau de cap si coada,dar nu ma simt in stare... in starea mortii.mai am inca senzatia ca am omis ceva....poate chiar moartea in sine.poate ca oricarui om, moartea imi e straina(nu pe de-a intregul).bizar,caci moartea o  intalnesti la tot pasul,pe tot globul...cat imi trebuie pt a o simtii cu toata fiinta?
de cate ori m-am intalnit cu moartea cuiva,simteam ca omit ceva,ca si cum la intalnire nu am adus ceva...poate viata.poate trebuie sa aduc viata ca sacrficiu mortii...sau invers,pt a constientiza ce reprezinta moartea.normal,ar fi simplu: viata este moarte,si noi putem vedea mai mult de atat. asa sa fie? viata sa fie o moarte lenta?simt ciuda si stiu de ce. e simplu,nu cred in moarte nici acum,nici in veci. conform aparentelor,pot sa zic: daca dupa viata este moarte,de ce moarte nu ar semnifica cand eu imi traiesc viata?
pt ca iubesc.iubesc simplu,chiar daca e:cu,fara sau pe cineva...acest "cu,fara,pe",tot eu sunt.

Teama turmei sau cea a conducatorului?...perpetuarea fricii

ne consideram mici si manipulabili,efectul de turma a prins credibilitate. daca cineva arata putere ne molesim sau protestam din teama,izolandu-ne.istoria se repeta neancetat...dar cu ce rezultat?suntem prinsi in viforul evenimentelor si nu ne gandim ca facem ce si altii au mai facut.de ce nu observam ca ne repetam?pt ca imaginile unui aceluiasi lucru se schimba in functie de idealismul uman.omul incearca orice pt a-si gasi potrivirea firii lui.
dar daca observam ca ne repetam,ne gasim goi.de ce?hai sa va zic eu:mi s-a parut intotdeauna absurd ca omul sa fie condus tot de mana unui om.eu am doua maini...de ce as avea nevoie de mana altuia pt a-mi conduce miscarile?conducere politica( democrata,etc.),spirituala,religioasa...cum adica?cum stau fata in fata, libertatea si conducerea.conduci o masina...las-o libera-e clar ca te asteapta accidentul.lasa liber omul....sau ti-e frica sa o faci?ia auzi,lucrul cel mai trainic pe acest pamant e nascut din frica si dorinta de control.cineva ar putea sa imi zica:a,pai nu,noi nu controlam prin impunere.oare?eu de multe ori,abia imi dau seama ca ma impun,sunt forme subtile carora inca omul,nu le-a dat de capat.uneori influentezi si fara sa iti dai seama.si cum poti sa conduci cu o mana pe care inca nu o cunosti?cum te simti,in varful lantului de influente ce intra impuse in viata increzatoare a omului?cum poti ca prin conducerea ta sa fi asa de idiot sa te consideri responsabil de o multime de suflete?
eu cred ca:
Turma poate fi responsabila sa-si conduca propriile miscari si asa va dovedi unei capetenii ca si acesta poate.

NASA vorbeste !!! interesanta abordarea anului 2012 !

  iata ce am primit pe email,de la mama si sotul ei

Re: NASA vorbeste !!! interesanta abordarea anului 2012 !

...

From:	...
To:	>
Cc:

---

personal m-am distrat si pe masura ce citeam accentuiam pasajele care ar putea sa ma defineasca...

cum ar fi starea de raceala si amorteala, care o puneam pe seama asteniei de primavara, iata ca-si gaseste o explicatie inaltatoare... credeam ca se numeste LENE, dar nu e alceva mult mai inaltator in aceasta previziune...

 

oricum eu insist sa ramanem intr-o formula realista si daca nu se poate, macar sa nu ne pierdem umorul...

 

de fapt, chiar asa, viitorii oameni spirituali mai au de ce rade ?

 

probabil ca nu...

 

si atunci care-i spilul...?

 

puiu

---

Sent: Mon, March 21, 2011 11:48:50 AM
Subject: NASA vorbeste !!! interesanta abordarea anului 2012 !

--- deci sa nu ne speriem degeaba...   NASA VORBESTE ,  si anunta ca ... Sfarsitul Timpului nu este si Sfarsitul Lumii, cum gresit s-a inteles si transmis prin Biblie. Schimbarile care se asteapta in 2012  vor modifica total viata pe Terra si omenirea insasi.           -  Luna isi fabrica atmosfera proprie, una alcatuita din compusi ai sodiului, care acum se intinde pe o suprafata de 6000 kmp.           - Atmosfera lui Marte creste rapid si se crede ca ar fi dus la defectarea lui Mars Observer, in 1997.           - Atmosfera Terrei este si ea in schimbare, in straturile superioare formandu-se un nou gaz, care nu exista pana acum iar activitatea vulcanica a crescut de 5 ori din 1875 incoace .           - Venus sufera o crestere vizibila a intensitatii luminoase.           - Campul magnetic al lui Jupiter s-a dublat iar intre planeta si unul dintre sateliti s-a format un tub de radiatie ionizata.           - Uranus si Neptun au suferit recente inversari de poli, isi maresc campul magnetic si devin tot mai stralucitoare.           - Campul magnetic al Soarelui a crescut si el cu 230% din 1901 incoace.            Academia Nationala de Stiinte din Siberia anunta ca aceste multiple  schimbari din sistemul solar se datoreaza intrarii acestuia in Centura Fotonica, o zona cosmica cu o energie mult mai intensa. Aceasta energie este preluata de Soare si apoi raspandita in intreg sistemul solar. Centura Fotonica este formata din mai multe benzi fotonice care emana din   centrul Galaxiei si sunt asociate cu spiralele Caii Lactee.        Sistemul nostru solar trece prin aceasta Centura de doua ori in 25.920 ani, perioada considerata Anul Galactic (numit de antici Anul Mare), iar trecerea Centurii dureaza 2000 de ani.            Se crede ca Soarele nostru a intrat deja in Centura, inca din 1998, si se estimeaza ca Terra va intra in 2012. Intalnirea cu Centura Fotonica pare sa duca la transformarea omului profetita de Biblie, la o teribila experienta spirituala.            Se presupune ca oamenii cu un comportament egoist, cu vibratii scazute in aura energetica nu vor supravietui radiatiei de inalta frecventa  existenta in Centura Fotonica. Cu alte cuvinte, va avea loc o mare selectie naturala pe baza spirituala amintita.            Orice fiinta este alcatuita in primul rand din energie. Iar energia este informatie, si invers. Corpul material este doar invelisul altor corpuri energetice. Omul se incadreaza si el, fireste, in organizarea universala.            Dovada ca acestea sunt energii in stare pura ne este oferita de constatarile   de-a lungul timpului si cercetarile stiintifice din ultimile doua secole.            Trairile si sentimentele negative creeaza energia negativa, nefasta, iar gandurile se pot chiar si materializa, dupa cum s-a reusit in proiectul Montauk.            Ca orice energie, sentimentele, trairile si gandurile umane au o anumita vibratie. O energie negativa nu poate avea, evident, decat o vibratie joasa, pe principiul universal al evolutiei.            In Univers, nimic nu este intamplator iar totul este subordonat unui singur scop: perpetuarea si evolutia vietii. Materia insasi este inzestrata cu o inexplicabila capacitate de a crea viata! Exista legi universale chimice, fizice,astronomice si chiar juridice.            Ele nu sunt insa stricte, pentru ca Universul nu este Armata Poporului, iar cuvantul de ordine este diversitatea.                                                       2012 pe Terra Am tot mentionat ca trecerea prin Centura Fotonica duce la o schimbare radicala a vietii pe Terra. Ce inseamna insa aceasta, concret? Centurile de siguranta, va rog!Centura Fotonica atat de imensa, incat trebuie strabatuta timp de 2000 ani, emite o intensa radiatie electromagnetica, atat in spectrul vizibil, cat si in cel invizibil, de inalta frecventa (inclusiv raze X). Fotonii Centurii vor exercita o multipla si socanta influenta asupra materiei terestre. In primul rand, se va constata fluorescenta tuturor corpurilor, iar ca rezultat nu va mai exista noapte timp de 2000 de ani!!! Corpurile vor emite o lumina fara temperatura si nu vor avea umbra. Intregul sistem solar isi va schimba structurile moleculare ale materiei, iar energia fotonica nu va mai da dureri de cap la NASA , va deveni sursa majora de energie libera si nepoluanta (gandita de Tesla). Planeta va suferi o scadere progresiva a densitatii si isi va schimba "bataia inimii". Dupa ce a avut o valoare constanta timp de milenii, "rezonanta Schumann" a Terrei a inceput sa creasca, din 1980, de la 7,8Hz, apoi sa se accelereze, ajungand la 12 Hz, nivelul de astazi.Aceasta inseamna ca, data fiind cresterea frecventei vibratorii a Pamantului, cele 24 de ore de viata ale unei zile sunt doar 16 ore reale ! Deocamdata este inca bine si acceptabil, desi explica de ce nu mai avea suficient timp, suntem tot mai grabiti si mai obositi.Ce se va intampla in momentul intrarii in Centura Fotonica, in 2012 sau in alt an, este pur si simplu de neinchipuit: intreaga omenire, va trece intr-o alta dimensiune !Inca neclar? Mai concret: 24 de ore vor fi 0 ore efective, deci timpul terestru nu va mai exista ! ! ! Iar pentru ca o nenorocire nu vine niciodata singura, in acel "Punct Zero" se vor inversa si Polii Magnetici ai Pamantului. Veste buna este, repet, ca Sfarsitul Timpului nu inseamna Sfarsitul Lumii. Semn ca momentul este relativ aproape, intensitatea plasmei stralucitoare de la marginea sistemului solar a crescut recent de 10 ori. Prin intermediul Soarelui, planetele au primit si ele o energie sporita. Mayasii ne retransmit si ei informatiile primite de la zei despre schimbarile ce vor urma: - intregul sistem solar se va sincroniza cu Galaxia si intregul Univers, cu efecte benefice; - vom depasi tehnologia actuala si ce cunoastem despre Timp si Spatiu; - banii vor disparea ca necesitate; - vom intra in Dimensiunea a 5-a; - ADN-ul uman va fi reprogramat, ajungand la 12 spirale, de la 2 in prezent.   In ce priveste fiinta umana, schimbarile vor fi deci, colosale in sens pozitiv. Insotite totusi de simptome neplacute (inca o veste buna - este semnul ca organismul se purifica): - migrene, dureri de cap, oboseala, ameteala sau palpitatii; - simptome specifice racelii (febra, transpiratie, dureri osoase etc.) ce nu pot fi tratate prin tratamente clasice; - slabiciune musculara, respiratie greoaie, oboseala nejustificata; - modificari in sistemul limfatic si imunitar, neliniste, depresii, stres si fascinatia trecutului. In momentul intrarii in Centura Fotonica se va produce un amplu proces de rearmonizare, de recalibrare a frecventelor propriului corp uman cu cele de referinta din Univers, ducind la o crestere a celor umane. Este asa-numita "inaltare - ridicare la Cer ", despre care vorbesc si vechile scrieri. "Inaltarea" fiind brusca si puternica, cei cu vibratii joase, negative (rautate, egoism etc.) nu vor rezista transformarii. Frecventele genomului uman si ale ADN-ului sunt foarte inalte, vibratiile foarte fine. Sunt in fapt lumina, ceea ce explica vizibilitatea aurei la zei si sfinti. Dr. Berrende Fox a constatat ca, de 20 de ani, oamenii au inceput sa se schimbe la nivel celular, iar unii chiar si-au dezvoltat noi lanturi in structura ADN-ului, fapt observat prin teste de sange. Bine, bine, vor intreba oamenii de afaceri, si eu ce castig de aici?! Sa vedem daca le place: - intuitia si capacitatile paranormale se dezvolta mai repede; - folosirea unei parti mai mari din creier, peste 10-15% cat in prezent; - toate bolile incurabile vor disparea, inclusiv SIDA si cancerul; - se vor inmulti bioterapeutii si telepatii; - corpul fizic va incepe sa se schimbe si probabil vom vedea (cei care scapa!) o aura de lumina ca sfintii de pe peretii bisericilor. Ideea este ca 2012 este foarte aproape de noi si majoritatea vor ajunge cu siguranta sa vada daca aceasta  profetie este reala sau falsa. Deci ,ce trebuie sa faci ? … Fa schimbari majore in viata ta ,invata sa fi un generator de frecvente inalte(bunatate , iubire , armonie , lumina, intelegere, compasiune,  )ca sa corespunzi cu frecventa Pamantului (Mama Gee) care deja a inceput ascensiunea spre dimensiunea a 5-a.

Noaptea din stea (povestire)

Ajunse acasa.Acum era seara, in sfarsit...
 De cand trecusera acele clipe de amiaza, cand ii surprinse privirea rece a acelui iubit de ea, abia isi asteptase cuibareala de acasa.
Daca acasa ar fi fost un amant ascuns in vre-un ungher, si-ar fi inteles nerabdarea. Zambea, uitandu-se in jurul ei si nu se vedea decat pe ea...era doar ea,intr-un spatiu inchis.
Daca ar fi inchis ochii,nici spatiul nu mai era inchis. Nici spatiul nu mai era spatiu,era doar ea. Iar zambea, deoarece, de multe ori vedea ca aceste senzatii doar o insoteau, nevinovate in rostul lor: de inchis, deschis, etc.
Ih...ii era frig.Spatiul revine cu inchiderea lui.
Ar putea deschide un geam si sa uite la cer, asa, cele doua senzatii se vor disipa.
De cand era mica, uitandu-se la cerul instelat, avea senzatia de libertate simpla si de se imagina o stea, avea senzatia ca impreuna cu spatiul devine toata de lumina.
In ochii lui vazuse noaptea. Ar fi putut sa-si zica ca in ochii lui a citit viitorul apropiat, ca a vazut noaptea aceasta si cele ce vor veni.
Privirea lui nu a deranjat-o. Cum sa o deranjeze ceva de la el? Nici ce ii spunea el nu o deranja prea mult. El formula in cuvinte ce si altii i-au mai spus. In orice clipa petrecuta alaturi de el,nu se dezicea de aceste cuvinte:
"Nu mai fi iubito asa, caci nu pot sa te iubesc."
El ii zicea acestea prin orice gest, in fiecare zi. Dar uneori, cand el, pt o clipa uita de prezenta ei in camera,ea pe ascuns cand il surprindea in acele momente,inchidea ochii, si parca intre ei se forma o punte de trecere a unei calduri ce isi transferau unul altuia. O caldura asa de placuta...
Atunci, deschidea ochii si se uita la el cu drag. El o surprindea si parca, prin privirea lui se vedea pt o clipa aceea caldura,ca o rememorare scurta. Se gandea ca, in acele clipe daca ar fi miscat doar un deget,el si-ar fi atintit privirea asupra ei.
  "Nu mai fi iubito asa, caci nu pot sa te iubesc."
In asemenea conditii nu o putea iubi, ca si cum ea ii punea conditii. Ea nu facuse niciodata acest lucru, nu isi dorea ca el sa nu o poata iubi.
Abia il asteptase pe el pt ca ea sa iubeasca, fara conditia singuratatii. Pentru ea,el era binevenit...caci singura,cu iubirea din ea putea fi oricand.Singura noaptea, inaintea zilei ce va urma, isi petrecuse toata existenta ei.
Vazuse noaptea in ochii lui. Toata existenta ei ar fi putut-o vedea in ochii lui, ar fi putut trai alaturi de cererea lui. Dar...a simtit ca ziua nu ar mai fi venit, o stea in ochii lui nu s-ar mai fi aprins.
Noaptea acum, simtea ca acestea erau doar imaginatia ei. Si ce,daca el i-a zis sa nu mai fie asa? Inchidea ochii si vedea ca ii e imposibil sa se vada altfel.
Zicea cu voce tare: imposibil, imposibil...
Cuibarita in pat, simtea caldura somnului ce va aduce o noua zi.
  A doua zi de dimineata,se intreba de ce a zis cu voce tare cuvantul imposibil. Daca era singura, ar fi adus degeaba rezistenta imposibilului, in fata unor obiecte: perina, plapuma, pat, camera, s.a.
Inchizand ochii, chiar daca era lumina diminetii venita in camera, iar a vazut spatiul disparand, inchiderea lui si obiectele din el.
Unde dispareau toate?
Parca ea le-ar fi absorbit,ca si cum ele se disipau in ea. Dar daca nu le mai vedea, inseamna ca nici ea nu mai era spatiu.
De multe ori vazuse in ea un suflet...corpul fiind spatiul ce il purta in timp si evenimente. Cand inchidea ochii parca era invers, sufletul devenea spatiul,corpul in care era tot: corpul ei si orice altceva de care isi lega emotiile.
Parca sufletul ei era o portita prin care ar fi dat lucrurilor libertatea sa existe.
Sufletul ei si-l iubea cel mai mult,dar stia ca el nu-i temelia fiintei ei. Sufletul era doar o portita.
Nu reusea prea bine sa sesizeze ce este aceasta temelie in ea. Dar de cate ori incerca sa isi adune forta sentimentelor ei, avea senzatia ca in fata ei se afla o mama.
Putea usor sa-si suprapuna imaginea mamei ei, dar avea senzatia unui colaj invechit. Poate nu era mama ei ci imaginea ei cand ar fi fost mama sau poate erau toate mamele la un loc. Putea sa isi imagineze orice, si femeia in sine...dar senzatia tot ramanea: senzatia ca in ea era o mama ce nu reprezinta nici un personaj cunoscut de ea. Era ca o suma de sentimente ce copilul acorda mamei lui, dar care depasea sfera cunoscuta de ea.
Simtea ca daca ar fi imbratisat-o, abia atunci ar fi devenit om sau ceva si mai si...
Langa ceasca de cafea, pe masa se afla o carte deschisa. Aruncand privirea pe paginea din dreapta ei, citi o fraza: " Ca in Tine e locasul tuturor celor ce se veselesc." Parca ea era acel TUTUROR.
 Seara trecuta,citise inainte de a se aseza in pat aceste cuvinte din cartea: Psaltirea- Psalmul 86.


 Personajele sunt fictive,...excluzand gandurile femeii despre ea. Povestire care o dedic mamei mele, cu mult,mult drag.

roaga-te sa moara pt ca apoi sa ti se arate sa traiesti

fiecare lucru din interiorul nostru are rolul de a muri pt a ni se darui.
lucurile de care ne agatam si le oprim din calea lor ne dau senzatia de trainic.
nu te agati de eternitate,ci o traiesti.a trai nu inseamna agatare.agatarea e doar un gest,iar viata nu exprima doar gestica.

contra forta

"Nu-i da raului nimic caruia sa se opuna
   Si va disparea singur."
 exista contra forta pt forta (impusa)?
voi ce observati cand reactionati?

ce curios lucru!

toata lumea  isi cauta fericirea,dar rareori suntem, constant,de acord cu fericirea celuilalt.
parca suntem la un concurs de miss.

libertatea si forta

ce il desparte de mine pe barbat?
motivele,in rest,orice barbat ar fi pe placul meu.
motivele capata,in viata unor barbati,valori enorme.trebuie sa devin eroina rabdarii si sa ma egalizez pe scara acestor valori,ajungand la mult ravnitele valori comune.apoi,nu mai am nevoie de rabdare,caci sunt...cum se zice: motivata.
observ cum se discuta pe unele bloguri despre femeia motivata de ceea ce a fost predestinata sa fie.ce sa fie femeia?motivul barbatului de a-si continua sirul de motive.femeia nu mai e iubita ci Motiv.
recent am auzit ca Ea este motivul ca aceasta lume sa-si continue existenta.
de ce barbatul are nevoie de motive suplimentare la ceea ce este el?
se zice ca femeia are un dar: libertatea.
dar,acesta nu-i meritul femeii.
nu omul e cel merituos.
e ca si cum  motivezi pe cineva sa ofere din acel dar.
dar femeia nu are nici o putere asupra acestui dar.darul este forta.
in istorie,se vede cum barbatul a cautat dintotdeauna puterea.
se va face pacea dintre sexe?

directie si sens

cum ar fi sa-mi traiesc viata in sens invers?de la moarte spre nastere...cum ar fi acum pt mine,tinand cont ca as pastra constienta si despre aceasta viata?as fi foarte batrana,dar totusi copil.

e ca si cum ar fi trei clarisa,eu.
una la moarte,alta la nastere...cele doua vin una spre alta,iar la intalnirea lor se infaptuie o a treia.a treia sunt eu,iar cele doua pleaca din nou spre punctele lor...urmand sa revina.parca eu as fi originea celor doua,sau ele,amandoua,originea mea...daca eu sunt ele...iar unirea dintre ele,ceva mai mult decat mine.pf...

dar de unde sa stiu eu ca directia in care  ma indrept se numeste asa cum stiu,sau de unde vin,sunt sigura ca se numeste nastere?daca directia poate fi schimbata...in functie de ceea ce cred?

"Foloseste-ti propria lumina,si intoarce-te la sursa luminii
Aceasta se numeste practicarea eternitatii."

Secretul Universului esti TU ( ! ) subtitrare in romana

“Daca fiecare partener face astfel incat sa fie mai atent la celalalt partener decat la sine, atunci va fi egalitatate. Daca acolo exista intr-un mod atat de intim devotament, atunci niciunul dintre parteneri nu se va simti subminat sau umbrit” (Ansbacher, H.L. &Ansbacher, R.R.)

aceste cuvinte m-au blocat.daca sunt doar eu si el,eu si copilul meu,eu cu iubitul meu,nu inteleg...cine sa il umbreasca pe partenerul meu?sunt doar eu cu el (copil,iubit,etc),singuri....suntem doua fiinte egale...cine sa il umbreasca pe el...in fata ochilor mei au inceput sa deruleze imagini:atunci,cand ii ziceam aia:"....."-orgoliul meu,frica mea,prostiile mele.

in urma cu cateva zile, in timp ce aveam o atitudine aiurea fata de fiul meu...ma simteam undeva in interiorul creierului meu,undeva pe la ceafa,si ma vedeam actionand ca un robot...parca eram acolo inchisa,in creierul meu...iar eu,un robot actionam prin tipat,privire in ochii,si daca nu ar fi fost fiul meu,si daca as fi fost un animal,as fi muscat.

iar cea inchisa,striga...nu vreau.cea inchisa detinea posibilitatea si forta de rezolvare a situatiei...dar cealalta era ca un val,am simtit energia acelui val.

uneori opresc valul cand vreau eu, mai ales cand imi dau seama ca fac o prostie,si pot apoi sa zambesc,perfect senina...alteori vorbesc sincer si normal ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat in urma cu cateva secunde.uneori e asa de usor...iar cand nu e usor,am impresia ca e prea tarziu...sau poate prea devreme.of,neincrederea asta.

mi s-a intamplat mai demult, ceva ciudat.cineva a zis ceva urat despre fratele meu.acel om statea la distanta de doi metri de mine.cand a zis acel cuvant,m-am trezit langa el,batand cu pumnul in manerul fotoliului pe care acela statea,ma uitam in ochii lui si tipam la el.cand m-am oprit,in sinea mea nu imi venea sa cred,omul acela era barbat,era un om inalt si bine facut,practicase box...iar eu,in preajma oamenilor eram mereu,calma,tacuta,vorbeam foarte rar.ce naiba o fi fost in mintea mea?nimic.omul acela a tacut si a ascultat,el,care de obicei vorbea asa de mult,si de multe ori prostesc.cand omul acela a zis despre fratele meu aiureala,cei care erau de fata au tacut,s-a facut liniste,si nu imi amintesc nimic din ce s-a intamplat cu mine,pana sa ma trezesc la douazeci centimentri de acel om.stiu ca era fain ce vorbe adresam, dar prin tipat si privire fixa, in ochii lui,stiu ca spuneam:eu mereu am tacut sa va ascult,sa va inteleg,v-am respectat pe tine si familia ta si acum tu zici din orgoliu prostesc asta despre el?acel om facuse si fata de fratele meu cateva gafe in aceea seara,dar el a plecat cu prietena lui acasa.eu ramasesem in continuare la petrecerea cu muzica...si tipatul meu tot muzica o fi fost?nu cred.

in alta data cineva statea fata in fata cu mine,foarte manios,cu intentia de a ma lovi.nu mai povestesc ce am facut atunci,doar uitandu-ma si vorbind din ce in ce mai putin,concentrand esentialul in cuv...pana cand nu mai stiu ce faceam,parca nimic, nu mai eram atenta la ce vorbeam,dar vedeam cum celuilalt ii slabeste forta de a lovi. chiar daca stiam ca era un om cu mai multa forta,in fata mea,simteam ca nu are de ce sa imi fie frica.

unele persoane isi folosesc in numele artei, aceste capacitati.dar eu nu am vrut asta pt mine.

pana la urma cred ca au dreptate cei ce vorbesc despre energii si nivele interioare,etc.

ENERGÍE, energii, s. f. 1. Capacitate a unui sistem (fizic) de a efectua lucru mecanic în trecerea dintr-o stare în altă stare dată.

amiaza

imping in afara aer statut
la fel si lacrimi ce demult, prin mine s-au abatut.
 imi frec picioarele amortite
caci parca ar avea ochi si ar crede ca dintr-un somn sunt trezite.
 pe strada parca-s abia iesita din pamant,
cu-o adiere racoroasa ce-mi poarta legamant.
 ma uit la tine, si-ti spun buna dimineata
tu-mi zici sa ma uit la soare, ca-n fiecare zi e un sfarsit de viata.
 pe tine nu te mai vad ci doar soarele,zile-mi vegheaza
privind unde sunt,prin raze zambesc intr-o buna amiaza.

iubirea fata de tine

se zice ca cea mai mare rana in interiorul tau,ti-o poti face tu insuti.dar daca exista posibilitatea de a te izola complet,ramanand fata in fata cu tine...poti vedea asta ca adevar imuabil?poate...daca ai realiza ca te-ai nascut azi.

clipa pierduta

pe un blog,am citit ceva despre clipe si trairea lor.ceva mi-a venit in minte despre acest subiect:
este falsa impresia ca poti sa pierzi clipa.impresia este falsa deoarece avem amintirea trecutului.eu cred ca o clipa nu se pierde ci se afla in urmatoarea clipa.atat,mai scriu alta data cate ceva despre asta.

de citit,discutie

Andrei Stînga: bună


Clarisa Clari: esti prezent?

Andrei Stînga:

Andrei Stînga: prezent continuu?

Clarisa Clari: buna,chiar imi pusesem posibilitatea sa fi treaz

Andrei Stînga: da

Andrei Stînga: sunt treaz și prezent

Clarisa Clari: de la un timp in staruie cuvantul continuare in minte

Clarisa Clari: imi staruie

Andrei Stînga: de ce?

Clarisa Clari: ma bucur,am observat si citind vreo doua postari pe blogul tau

Andrei Stînga: oo

Andrei Stînga:

Clarisa Clari: de ce?pt ca in relatiile mele totul se topea in punctul continuitatii

Andrei Stînga: înțeleg

Clarisa Clari: nu reuseam sa-ti trimit vreun comentariu pe blogul tau

Andrei Stînga: a, da, îmi pare rău

Andrei Stînga: la un moment dat am închis comentariile

Andrei Stînga: nu vroiam să fiu influențat de comentarii, atunci când aș fi scris

Clarisa Clari: aha,aveai comentatori sau postarea era dorita fara discutii?

Clarisa Clari: da,

Andrei Stînga: erau închise toate comentariile

Andrei Stînga: dar ce anume, dacă îmi permiți să întreb, ai fi dorit să îmi spui?

Clarisa Clari: mie imi place sa fiu influentata de comentariile de pe blogul meu

Clarisa Clari: simt scurt cum vine influenta,iar apoi pleaca si eu raman aceasi

Andrei Stînga: atunci nu te lași influențată, ci doar se preling peste tine, ca apa

Andrei Stînga: înseamnă că ești, poate, mai puternică decât mine

Clarisa Clari: da,citindu-ti postarile am observat ca ai o logica sanatoasa si placuta

Andrei Stînga: logică sănătoasă? și plăcută?

Andrei Stînga: asta nu am mai auzit, cu atât mai mult cu cât nu îmi pare mie astfel

Clarisa Clari: voiam sa scriu si ceva despre intrebari si raspunsuri

Clarisa Clari: da,poate e doar influenta asupra mea...dar totusi acele traiectorii,imi plac

Andrei Stînga: ce traiectorii?

Clarisa Clari: ehe eu nu ma simt puternica atunci cand influenta vine,dar stiu ca sunt totusi...dupa ce ele pleaca mi se confirma ca ceea ce stiu e adevarat

Andrei Stînga:

Andrei Stînga: eu privesc lucrurile altfel, dacă îmi permiți

Clarisa Clari: ale logici trasate de tine sau ceva mai mult decat tine....ca daca erai doar tu,in anumite limite...doar pe aceasta baza as fi putut sa te "ghicesc"/vad

Clarisa Clari: da iti permit

Andrei Stînga: influențele le văd ca pe un fel de energii care caută să creeze o sinergie cu propria mea influență

Andrei Stînga: ceea ce nu m-ar deranja, în mod normal

Andrei Stînga: dar în astă perioadă încerc să duc la cap niște proiecte, pe cont propriu

Andrei Stînga: acum, eu sunt conștient, că acele influențe intervin oricum, la un nivel subtil

Andrei Stînga: dar nu vroiam să le conștientizez la vremea respectivă

Clarisa Clari: da,cum sa nu...nu ar deranja...pai in sinergie exista contul cuiva,exista valuare?

Clarisa Clari: valoare

Andrei Stînga: acum, totuși, sunt disponibil la sinergii, comentariile sunt deschise

Andrei Stînga: în sinergie există valoare, desigur

Andrei Stînga: din două lucruri se creează un lucru nou

Andrei Stînga: în ultimă instanță, este un aspect foarte important

Andrei Stînga: la care țin foarte mult

Andrei Stînga: tu scrii cumva de pe un telefon?

Andrei Stînga: sau scrii încet, de regulă?

Clarisa Clari: pai valoarea suntem noi,in mod normal

Clarisa Clari: scriu incet

Andrei Stînga:

Andrei Stînga: nu-i nimic, scriu și eu mai încet, atunci

Andrei Stînga: dar dacă valoarea ar fi totul?

Clarisa Clari: si mai recitesc frazele tale la un loc,toate

Andrei Stînga: hmm, analizezi ceea ce spun?

Clarisa Clari: am incerca sa luam o raza de soare si sa fugim pe pamant,daca valoarea ar fi totul

Andrei Stînga: de unde știi tu că nu poți face asta?

Andrei Stînga: cine ți-a spus că nu poți?

Clarisa Clari: da,fac mai multe,decat analiza...de obicei,sunt impreuna mai multe chestii,cea mai tare rezista

Andrei Stînga: cu o rază de soare am putea călători în întreg Universul, dacă doar am crede

Andrei Stînga: te rog să mă ierți, după miezul nopții devin foarte verbos și mă aprind repede

Clarisa Clari: da,dar nu prea credem ceea ce vedem,e ca si cum stam intinsi pe o apa,cu ochii inchisi simtind caldura soarelui...raza poti doar sa ti-o imaginezi find cu ochii inchisi

Andrei Stînga: dar dacă raza de soare ai fi tu însăți?

Clarisa Clari: nu-i nici o problema daca te aprinzi,ma luminezi si pe mine,ca tot vorbeam de raze

Clarisa Clari: pai cum as putea sa simt o raza de soare find eu insami raza?

Andrei Stînga: eu speram să fie invers și mă temeam să nu te gonesc cu nerăbdarea mea

Andrei Stînga:

Andrei Stînga: dar cum ai putea să te simți pe tine însăți, fiind tu însăți?

Clarisa Clari: sa ma gonesti?ehnu gonesc deocamdata spre nimic...mai in vine ideea/influenta de somn din cand in cand

Clarisa Clari: super,imi plac intrebarile

Andrei Stînga:

Andrei Stînga: așa-i că sunt interesante?

Andrei Stînga: ce vânt curios te-a adus pe blogul meu?

Clarisa Clari: da,mai ales de-a gata...cu raspunsul in ele.o intrebare care contine un raspuns,e ajutatoare,deoarece iti arata un fir dezvoltator

Clarisa Clari: pai,mai demult,acum vreo doi ani...cineva a zis numele stinga,parca avea ceva cu omul,azi te-am vazut comentand pe un blog si citind parca simteam o caldura in cuvintele tale,claritate...am apreciat

Clarisa Clari: apoi am trecut la rasfoitul blogurilor

Clarisa Clari: chestia asta cu intrebarile,am patit-o mai demult in timp ce o femeie mai in varsta se certa cu mine

Clarisa Clari: ea ma agresa verbal punand tot felul de intrebari

Clarisa Clari: intr-un moment,tare ciudat

Andrei Stînga: înțeleg

Clarisa Clari: am simtit ca intrebarile ei contineau raspunsurile la ceea ce o framanta

Andrei Stînga:

Clarisa Clari: apoi am formulat cu voce tare aceste raspunsuri extrase din fiecare intrebare

Andrei Stînga: bravo!

Andrei Stînga: cred că a rămas mută

Clarisa Clari: fiecare raspuns parca il stergeam un pic de praf

Clarisa Clari: eu am ramas muta in interiorul meu

Clarisa Clari: eram calma,superba

Clarisa Clari: ea se linistea incetul cu incetul

Clarisa Clari: incepea sa-i nu se mai simta rau in conflict fiind

Clarisa Clari: bineanteles ca si-a continuat obiceiul de a iesi din scena la "finalul"discutiei

Andrei Stînga:

Clarisa Clari: dar asta nu era prea important

Clarisa Clari: am vazut-o atunci dupa cinci minute revenind din camerea ei

Clarisa Clari: cerandu-si scuze si spunandu-mi ca nu are nimic cu mine dar ca are multe lucruri de reprosat unei persoane apropiata mie

Andrei Stînga:

Andrei Stînga: foarte frumos

Andrei Stînga: mă bucur că ai reușit să descoperi asta, prin experiență directă

Clarisa Clari: era o femeie foarte orgolioasa si transanta dar ii si placea sa-si arate sufletul bun

Clarisa Clari: da

Andrei Stînga: multe din ceea ce am scris pe blog pe-acolo, am descoperit doar prin raționamente și inducții logice, sterile...

Clarisa Clari: si eu ma bucur,aceasta experienta ma mai ajuta si acum ,dupa ani

Andrei Stînga: mi se pare mult mai fascinant să le trăiești din plin

Clarisa Clari: da,dar si aceea experienta pe care am relatat-o...ar fi trecut poate usor neobservata daca nu aveam obiceiul de a privii constant in mine cand discut cu cineva

Andrei Stînga:

Clarisa Clari: asa ca deductile si analiza sunt bune pregatitoare

Andrei Stînga: hmm... bună ideea

Andrei Stînga: asta încerc să fac de ceva vreme încoace, să privesc în mine, dar nu făceam asta și când vorbeam cu cei din jur

Clarisa Clari: da serios...iti spun ca asa am constat practic

Clarisa Clari: ba da o faci dar nu esti prea atent

Andrei Stînga: cel mai adesea stau și rumeg fel și fel de gânduri și idei

Andrei Stînga: da, așa e

Clarisa Clari: in momentul discutie...tu iei niste lucruri din tine

Andrei Stînga: da, înțeleg ce vrei să spui

Clarisa Clari: asta ai observat....si te-ai gandit sigur ca ele vin de undeva

Clarisa Clari: in acel undeva este si atentia ta

Clarisa Clari: uneori credem ca e aproape de exterior...dar in exterior sunt doar razele de soare

Andrei Stînga:

Andrei Stînga: îmi place de tine, gândești profund

Clarisa Clari: eu uneori cand ma pun sa dorm observ o chestie:

Clarisa Clari: cand un gand se duce la o persoana din apropiere...parca in acel gand este si o prezenta a mea...cand eram mai mica radeam de mine zicandu-mi ca este o senzatie a acelei prezente ca si cum pot sa ating aceea persoana,care poate era la doi pasi de mine,sau in alta camera

Andrei Stînga: da, este energia ta

Clarisa Clari: dar asta este

Clarisa Clari: asta ziceam si eu

Clarisa Clari: voiam sa zic

Andrei Stînga: gândurile pe care le emitem sunt încărcate cu energia noastră

Clarisa Clari: da

Andrei Stînga: așa ar funcționa și telepatia

Andrei Stînga: dacă am fi mai „deschiși”

Clarisa Clari: dar hai sa-ti spun ceva mai ciudat decat un gand

Andrei Stînga: ascult

Clarisa Clari: odata,m-am vazut pe mine

Clarisa Clari: am citit apoi ca asta se numeste decorporalizare

Andrei Stînga: da

Andrei Stînga:

Clarisa Clari: nu ma mai simteam in corpul meu,ci la doi pasi de mine...ma simteam asa cum ma simt de obicei dar nu imi vedeam corpul decat in fata mea

Andrei Stînga:

Clarisa Clari: in fata mea stand in pozitia care fusese inainte sa mi se intample

Andrei Stînga: a fost spontan, presupun

Andrei Stînga: nu te-ai pregătit pentru asta, nu?

Clarisa Clari: totul a durat vreo trei minute,oprindu-se cand a inceput sa-mi fie frica

Clarisa Clari: da spontan

Andrei Stînga: te poți și antrena pentru asta

Andrei Stînga: bănuiesc că știi

Clarisa Clari: cred ca a fost posibila aceasta intamplare datorita golirii de ganduri

Clarisa Clari: da am incercat dupa aceea fara vreo indrumare,si a fost tot ciudat ce am trait

Andrei Stînga:

Andrei Stînga: mă bucur pentru tine

Andrei Stînga: eu nu am avut parte de astfel de evenimente

Clarisa Clari: stateam intinsa pe burta inainte de culcare si imi abateam atentia asupra fiecarei particica a corpului...la un moment dat am simtit ca pot sa o fac

Andrei Stînga: eu am doar gânduri

Clarisa Clari: dar in loc sa se repete,am simtit un fel de corp zvarcolinduse in tot corpul meu material,ca si cum voia brusc sa se intoarca invers

Clarisa Clari: m-am speriat iar,caci senzatia imi era straina

Andrei Stînga:

Andrei Stînga: de atunci ai mai încercat

Andrei Stînga: ?

Clarisa Clari: mi-era imposibil sa-mi vina sa cred ca mai era ceva in mine,decat ceea ce percepusem de-o viata

Clarisa Clari: e ca si cum in palmele tale ti un hamster si il simti cum se zvarcoleste intre ele,e o senzatie tangibila,daca pot sa-i spun asa

Clarisa Clari: da,am mai patit ceva,legat de timp si ceva despre oameni si spatiu

Clarisa Clari: cea cu timpul...s-a intamplat cand ma fataisem prin curte,la tara intr-o amiaza,cand toata lumea de-acasa dormea

Andrei Stînga:

Clarisa Clari: era o zi insorita si simteam ca imi face placere sa mai fac cate ceva pe acolo,in loc sa dorm

Clarisa Clari: apoi,nu mai stiam ce sa mai fac

Clarisa Clari: nu m-am opit nici o clipa la gandul plictiselii,parca placerea din timpul activitatilor ma mai insotea

Clarisa Clari: m-am dus in camera si m-am asezat in fund,pe pat

Clarisa Clari: am pus capul pe genunchi si am ramas fara ganduri

Andrei Stînga:

Clarisa Clari: brusc,toata viata mea a inceput sa se deruleze ,de la nastere pana in prezent...ciudat era ca stiam ce mi se intampla dar parca eram chiar acolo,in viata care se derula,imi retraiam viata ca si cum aceasta viata s-ar fi redus la o clipa....mai exact patru minute a fost intamplarea

Andrei Stînga: oau...

Andrei Stînga: eu nici măcar nu îmi amintesc copilăria

Andrei Stînga: parcă e o gaură neagră

Clarisa Clari: da,e super...o alta senzatie atunci ,a fost ca aveam sentimentul ca inteleg ceva foarte important pt mine

Clarisa Clari: chiar esential

Andrei Stînga: în mod curios, ceea ce îmi spui, are un efect puternic asupra mea... îmi povestești, deși nu știu exact motivul, lucruri pe care mi le-am dorit foarte mult, și care îmi lispsesc

Clarisa Clari: poate intelegeam doar clipa,daca filozofez

Andrei Stînga: da, înțeleg

Clarisa Clari: aoleu,eu am probleme cu memoria si nici eu nu imi amintesc din copilarie...la mine parca ar fi mai multe gauri,printre amintiri

Andrei Stînga: la mine până pe la 12-13 ani e negru

Andrei Stînga: apoi ceață, apoi ceva mai bine

Clarisa Clari: eu ma gandesc,cum oberv ca uit tot ceea ce imi creaza neplacere.poate acele gauri semnifica un val de ceva care s-a inchis,o durere sau influenta ei

Clarisa Clari: 12-13uf,chiar?

Andrei Stînga: de-a lungul timpului am avut parte de anumite momente de cunoaștere, dar sterilă, fără trăire

Andrei Stînga: și îmi lipsesc trăirile...

Andrei Stînga: și tot întâlnesc oameni care au parte de tot felul de trăiri care mai de care mai spectaculoase...

Clarisa Clari: daca vei avea vreodata posibilitatea,te rog sa incerci reamintirea prin hipnotism

Andrei Stînga: dacă se va ivi vreodată, am să încerc

Clarisa Clari: pai ai avut vreodata gandul,ce o fi o fi...fara a renunta la puterea ta de analiza si privire clara a lucrurilor

Clarisa Clari: ?

Andrei Stînga: putere de analiză? privire clară?

Clarisa Clari: efectul de care zic ca ceea ce iti povesteam te misca...

Andrei Stînga: fleacuri

Andrei Stînga: aș renunța la tot, de-aș sim

Andrei Stînga: de-aș putea trăi și experimenta

Clarisa Clari: este ceeea ce e in tine dar care zici acum ca ti-ai dori

Clarisa Clari: crezi ca eu sunt vreo persoana speciala?

Clarisa Clari: nu

Andrei Stînga: știu că este, dar nu înțeleg de ce le blochez manifestarea

Andrei Stînga: nu înțeleg la ce bun...

Clarisa Clari: eu am trait acele lucruri,doar pt ca am accesat acel locusor,in mine sau eu stiu unde

Clarisa Clari: nu cunosteam metode

Andrei Stînga: eu nu am un locșor, am numai un laborator mental, rațional

Clarisa Clari: nu s-au intamplat acele chestii in situatii extraordinare

Clarisa Clari: nici eu nu am un locusor..,doar ca atunci se mareste fera din care vad

Clarisa Clari: eu am avut si perioade destul de lungi in care nu mai puteam sa simt,sa-mi vad sentimente....ca si cum eram golita...erau doar ganduri fara vibratie...si doar prin empatie mai puteam face cate ceva

Andrei Stînga: dacă nu te deranjează, îmi poți spune ce vârstă ai?

Clarisa Clari: 28,tu?

Andrei Stînga: 24

Andrei Stînga: mulți înainte

Clarisa Clari: oau,si totusi intelegi si tu multe...multi inainte si tie

Andrei Stînga: ah... m-am săturat de înțeles, am tot înțeles

Andrei Stînga: deși, în fond, nu am înțeles nimic

Andrei Stînga: nimic din ce contează cu adevărat

Clarisa Clari: eu pe la 24 mi se ridica inca un val,dupa cateva chinuri de a iesi din ceva

Andrei Stînga: dar ce contează cu adevărat?

Clarisa Clari: ce chestie,fiecare noua vedere parca se aseamana cu o nastere

Clarisa Clari: te nasti fara a uita ce ai fost anterior....oau asta ar insemna clipa

Andrei Stînga:

Andrei Stînga: așa e

Andrei Stînga: în fiecare clipă ne naștem

Clarisa Clari: si eu am avut senzatia aceea ca m-am saturat de inteles

Clarisa Clari: iar ultima oara era destul de recent

Andrei Stînga: eu tot mă satur de ceva vreme, dar parcă cu cât mă încăpățânez să simt și eu ceva, parcă cu atât mai mult descopăr alte și alte lucruri

Andrei Stînga: iar cel mai ciudat lucru, este că am descoperit și ceea ce îmi lipsește...

Clarisa Clari: da dar iti dai seama ca daca clipar ar dura mai mult sau s-ar dilata am putea numi clipele de orbire sau nevedere a clipei,le-am putea numi...moarte

Clarisa Clari: stiu ca imping logica prea mult dar

Andrei Stînga: nu, ai dreptate

Andrei Stînga: moartea este necesară

Andrei Stînga: este reversul nașterii

Andrei Stînga: fără moarte nu ar exista naștere și invers

Andrei Stînga: moarte și naștere reprezintă mișcare și oprire

Andrei Stînga: yin și yang, pozitiv și negativ, masculin și feminin

Andrei Stînga: te poți muta între ele, dintr-un cap în altul, până la infinit

Andrei Stînga: dar transmutarea se face numai într-un singur fel

Clarisa Clari: da,dar clipa,nasterea poate semnifica insasi viata....uf,e cam lunga moartea astta

Andrei Stînga: îmbinând cele două polaritătăți, creând o sinergie

Andrei Stînga: lungă?

Andrei Stînga: dar timpul există, oare

Andrei Stînga: ?

Andrei Stînga: crezi că noi percepem timpul?

Clarisa Clari: he,in privinta asta am avut iar o experienta

Andrei Stînga: îmi imaginez că ai avut

Andrei Stînga: dar deja e prea târziu, și trebuie să mă culc, mâine mă trezesc devreme

Andrei Stînga: m-ai răscolit...

Clarisa Clari: timpul s-a oprit in aceea experienta,de fapt se dilata,creand un spatiu delimitat...si tot asa pana cand nu am mai vazut limitele si eu am devenit acel spatiu

Andrei Stînga: de fapt, nu mă miră... am nevoie de tine, pentru un anumit lucru, iar tu ai nevoie de mine pentru altceva

Clarisa Clari: ok,si eu tre' sa dorm

Clarisa Clari: stiu

Clarisa Clari: e normal

Clarisa Clari: firesc,adica

Andrei Stînga: mda

Clarisa Clari: e ca un schimb

Clarisa Clari: nu stiu mare lucru despre asta

Andrei Stînga: nu știu ce aș putea să îți ofer...

Clarisa Clari: exact,poate un lucru care deja este in mine,dar nu il vad

Clarisa Clari: oricum eu nu prea cred in chestia:ca cineva trebuie sa imi dea ceva,si apoi sau inainte,si eu lui

Andrei Stînga: nu „trebuie”

Clarisa Clari: caci uneori nu vad oamenii separati

Clarisa Clari: stiu

Andrei Stînga: nici nu cred că suntem

Clarisa Clari: intentionat folosesc cuvantul

Clarisa Clari: pt a arata obligatia

Andrei Stînga: suntem conectați cu toții, din câte am băgat eu de seamă

Andrei Stînga: și suntem unul

Andrei Stînga: suntem totul...

Clarisa Clari: da,si iti voi spuna asta alta data,caci am avut si despre acest lucru o experienta

Andrei Stînga:

Andrei Stînga: sunt convins...

Andrei Stînga: și eu am avut... gânduri despre asta, numeroase

Clarisa Clari: si iara era ciudat caci stateam in picioare si ma uitam la perete

Clarisa Clari: da,pai vrand nevrand ne vin ganduri cu acest fel de continut

Andrei Stînga: dar e frustrant, totuși, pentru că am observat că gândurile astea pe care le am se apropie deseori de adevăr, dar sunt încă orb...

Andrei Stînga: ca și cum l-aș pipăi, dar nu l-aș vedea cu adevărat

Clarisa Clari: gandurile sunt un fel de vorbe formate tot de noi,dar nu prea suntem constienti cum,cand,unde suntem cand le formam

Andrei Stînga: hmmm... aici cred că excelez...

Andrei Stînga: folosesc gândurile ca pe niște instrumente de înaltă precizie

Andrei Stînga: deși, poate chiar asta e problema mea

Clarisa Clari: exact:cum l-aș pipăi-si eu fac la fel

Andrei Stînga: și, poate nu e chiar o problemă

Clarisa Clari: uf,si uneori simteam ca parca imi vine sa mor de oftica ca tot departe sunt

Andrei Stînga: aha...

Andrei Stînga: cu cât simt că înțelegerea mi se adâncește, cu atât mai departe mă simt

Clarisa Clari: e bine ca acorzi atentie ca un creator,gandurilor

Clarisa Clari: pai nu e o problema,ci un pas

Andrei Stînga: da

Clarisa Clari: asa vezi ca nu sunt doar gandurile

Andrei Stînga:

Clarisa Clari: acesta e urmatorul pas...eu uneori cand analizez...vad gandurile,sentimentele,etc ca si cum sunt asezatte pe un ecram semitransparent

Andrei Stînga: mă retrag, noapte bună, îmi face mare plăcere să te cunosc și totodată o plăcere aproape sadică să îmi văd slăbiciunile etalate

Clarisa Clari: daca sunt mai atenta,facand abstractie de ceea ce e asezat pe ecran,pot sa vad prin el

Clarisa Clari: noapte buna

Clarisa Clari: dar nu-i nici un bai

Clarisa Clari: nu e sadism

Andrei Stînga: ooo, e foarte frumos ceea ce faci... eu mă las prins în plasa gândurilor

Clarisa Clari: pai te lasi,dar ele trec tu ramai...fi atent la cel care ramana...poti sa il vezi intr-o fractiune de sec.

Clarisa Clari: apoi apar alte ganduri

Andrei Stînga:

Andrei Stînga: mul

Andrei Stînga: mulțumesc

Clarisa Clari: stai

Andrei Stînga: mai stau

Clarisa Clari: dupa ce vezi la ceea ce ramane,fixeazate incapatinat cu privirea acolo

Clarisa Clari: pt ca gandurile care vor venii sa nu iti mai creeze senzatia ca te iau

Clarisa Clari: incearca asta cat mai curand,daca vrei

Clarisa Clari: atat

Clarisa Clari: noapte buna si mai vb. alta data

Andrei Stînga: mi-a făcut plăcere să te cunosc, Clarisa

Clarisa Clari: eu intru rar pe net....dar voi face posibil sa mai revin

Andrei Stînga: nici eu nu intru, dar astăzi, curios, am intrat și am stat mai mult...

Clarisa Clari: daca vrei iti dau un nr de telefon...si daca nu ne mai ciocnim pe net si simti ca vrei sa discuti

Clarisa Clari:

Andrei Stînga: probabil era imperios necesar să facem cunoștință

Clarisa Clari: da,nici eu nu pprea cred in coincidente

Andrei Stînga: eu nu cred, punct

Andrei Stînga:

Clarisa Clari: te voi trece pe blogul meu,sa te am la vedere cand mai intru pe net

Andrei Stînga: putem comunica și prin mail

Andrei Stînga: care e adresa blogului tău?

Clarisa Clari: da,ai altceva in ce sa crezi...coincidentele sunt prea scurte in continut

Clarisa Clari: www.iubiresifrumusete.blogspot.com

Andrei Stînga: mulțumesc

Clarisa Clari: nr. de telefon vrei?serios,eu nu stiu cand imi voi pune,la tara,unde locuiesc,internetul

Andrei Stînga: hmm... Toteu?

Andrei Stînga: da, de ce nu

Clarisa Clari: pai,da

Clarisa Clari: stai

Andrei Stînga: am văzut id-ul tău, pe blogului lui Dumnezeu, parcă

Clarisa Clari: da

Clarisa Clari: asa e

Andrei Stînga: am citit comentariile tale

Andrei Stînga: și m-am gândit și atunci că... ești mai norocoasă decât mine, că ai avut parte de senzații și trăiri

Andrei Stînga:

Andrei Stînga: e o lume mică, mică...

Clarisa Clari: am doua nr,ti le dau pe amandoua,caci nu le am mereu cu mine pe amandoua in acelasi timp:

Clarisa Clari:

Clarisa Clari: da,e mica

Andrei Stînga: mulțumesc pentru încredere

Clarisa Clari: dar in acest mic e ceva mare

Andrei Stînga: este, da

Clarisa Clari: nu-i bai

Clarisa Clari: cu increderea

Andrei Stînga: care este numele tău de familie?

Clarisa Clari: mi-a facut placere sa vorbim

Clarisa Clari: si de obicei sunt deschisa

Clarisa Clari: ups

Clarisa Clari: urat

Clarisa Clari:

Andrei Stînga: ?

Andrei Stînga: ce să fie urât?

Clarisa Clari: clarisa

Andrei Stînga: numele de familie?

Clarisa Clari: da

Clarisa Clari: de barbat

Andrei Stînga: vai... stîngă ți s-o părea mai frumos...

Clarisa Clari: mi se pare ciudat

Andrei Stînga:

Clarisa Clari: asta cu numele de familie ma punea pe ganduri cand eram mai mica

Andrei Stînga: încântat de cunoștință

Andrei Stînga: și, plăcerea a fost de partea mea

Clarisa Clari: emiteam tot felul de ipoteze

Clarisa Clari: ma bucur

Andrei Stînga:

Clarisa Clari: pa

Andrei Stînga: noapte bună

Clarisa Clari: sa ai somn usor si zi placuta maine

Andrei Stînga: da, mă trezesc peste 4 ore...

Andrei Stînga: va fi o provocare

Andrei Stînga:

Clarisa Clari: iar daca simti ceva neplacut maine sa te uiti in tine,la sentiment in sine...rationamentele dupa

Andrei Stînga: îți mulțumesc, deși nu știu exact pentru ce

Clarisa Clari: simte si apoi rationeaza,caci nu vin lupii

Andrei Stînga: da...

Clarisa Clari: ei,nu stii,dar nu ma astept sa sti

Andrei Stînga: am să reflectez asupra acestui lucru

Clarisa Clari: nu-mi trebuie mie ca tu sa sti

Clarisa Clari: ok

Andrei Stînga:

Andrei Stînga: bine

Andrei Stînga: noapte bună

Clarisa Clari:

Clarisa Clari: uf,inca ceva

Andrei Stînga: haide

Clarisa Clari:

Andrei Stînga:

Clarisa Clari: pot sa pun un pic din aceasta conversatie pe blogul meu...doar chestile de rationamente personale

Clarisa Clari: fara ceva ce nu ti-ar placea tie

Andrei Stînga: poți să o pui pe toată

Clarisa Clari: fara numele meu de familie

Clarisa Clari:

Clarisa Clari: ok,voi vedea

Clarisa Clari: mersi

Andrei Stînga: pentru puțin

Andrei Stînga:

Clarisa Clari:

Clarisa Clari: si eu pe tine,esti dragut sa sti

Andrei Stînga: off... dar ca un uragan în interior

Andrei Stînga: un torent de foc, tunete și logici absurde

Clarisa Clari: nu-i bai,e ca intrebarea ce contine raspunsul

Clarisa Clari:

Andrei Stînga: da...

Andrei Stînga:

Clarisa Clari: poate,o posibilitate

Clarisa Clari: un joc de imaginatie

Clarisa Clari: etc

Andrei Stînga: vom vedea

Clarisa Clari: ok

Clarisa Clari:

Andrei Stînga: pe data viitoare

Clarisa Clari: da

Clarisa Clari:

Clarisa Clari: pa

Andrei Stînga: la revedere

Clarisa Clari: tu visezi de obicei?

Clarisa Clari: vise placute sau un singur vis placut

Andrei Stînga: da, mult și complex

Andrei Stînga:

Clarisa Clari: restul ce vrei tu

Andrei Stînga: nu cred că mi-l voi aminti, căci voi dormi ca valiza în gară

Clarisa Clari: da

Andrei Stînga: am mult de recuperat în 4 ore

Clarisa Clari: si eu patesc

Clarisa Clari: da

Andrei Stînga: am niște vise pe blog pe acolo, dacă ai timp să răsfoiești

Clarisa Clari: si eu ma voi trezi mai de dimineata

Clarisa Clari: da,dar nu stiu daca pot maine,caci ma duc la tara

Andrei Stînga: nu-i bai, dacă ai timp vreodată

Clarisa Clari: cu placere am sa citesc

Andrei Stînga: și nu ai nimic mai important de făcut

Clarisa Clari: daca azi am citit cu placere

Clarisa Clari: iar daca aceasta placere mi-a facut bine,stiu sa mentin binele...placerea nu prea stiu

Clarisa Clari: si acum gata nu mai zic nimic

Clarisa Clari:

Andrei Stînga: ești tare drăguță, nu mă gândeam niciodată că am o logică plăcută , până la tine

Clarisa Clari: oau si daca ai sti ce am vazut

Clarisa Clari: na ca zic ceva,dar asta nu pot sa ma abtin

Clarisa Clari: am vazut dar e greu de explicat ce

Clarisa Clari:

Andrei Stînga: ce ai văzut

Andrei Stînga: ?

Andrei Stînga: referitor la ce?

Clarisa Clari: la logica ta,la aceea claritate din ea,o usurinta de a mentine claritatea

Clarisa Clari: compara postarile tale cu ale mele si vei vedea diferenta

Clarisa Clari: eu ajung uneori in interiorul meu si nu stiu cum sa ma reiau de acolo prin cuvinte

Andrei Stînga: ale tale îmi par enigmatice, misterioase, fascinante

Clarisa Clari: tu pari ca o faci usor

Andrei Stînga: nu e ușor nici pentru mine

Clarisa Clari: da asa e,caci si pt mine sunt enigme

Clarisa Clari: vad clar dar parca nu prea gasesc reflectarea in exterior

Andrei Stînga:

Andrei Stînga: ai să reușești

Clarisa Clari: da,sti,mi s-au dat indicii ca voi reusi

Clarisa Clari: indicile sunt de fapt unelte

Andrei Stînga:

Andrei Stînga: uite cum ne întindem la vorbă...

Clarisa Clari: iar uneltele sunt acele experiente ciudate

Andrei Stînga: da

Clarisa Clari: da,ma uit mereu

Clarisa Clari: si ma cert

Andrei Stînga: nu trebuie

Andrei Stînga: îmi face plăcere

Clarisa Clari: ei glumesc,caci nu e o cearta adevarata

Andrei Stînga: nu cunosc foarte multe persoane cu care pot schimba două-trei vorbe

Clarisa Clari: nici eu

Andrei Stînga: sunt mai sălbatic din fire, taciturn și contemplativ

Clarisa Clari: si eu am fost muuult timp tacuta

Andrei Stînga: probabil de-asta am și atâta timp să gândesc

Clarisa Clari: acum,din cand in cand

Andrei Stînga:

Clarisa Clari: da

Andrei Stînga: eu sunt tăcut, dar dacă încep să vorbesc cu pasiune, mă aprind tot

Clarisa Clari: eu cand eram tacuta era in mine o lume de nedescris

Clarisa Clari: si acum e mai super

Clarisa Clari: si eu la fel

Clarisa Clari: dar greu incep sa ma aprin cu tot

Andrei Stînga: eu mă aprind repede, fiindcă simt nevoia

Andrei Stînga:

Clarisa Clari: adica nu greu treptat si cand e cu tot...e cu tot

Andrei Stînga: gata, ajunge, mă duc acum

Clarisa Clari: da

Andrei Stînga: noapte bună

Clarisa Clari: si tie

Andrei Stînga: mulțumesc la fel

Clarisa Clari: si eu mersi pt discutie si tot ce a fost in ea

Andrei Stînga: deasemenea

Clarisa Clari:

Andrei Stînga:

Andrei Stînga has signed out. (3/13/2011 6:17 PM)